Continuand “excursiile verii”, demarcate cu iesirea de la Sinaia, “grupul de initiativa mobila de la Parohia Sfantul Alexie” a demarat si in ziua de sambata 15 iulie pre Masivul Piatra Mare din Carpatii de Curbura, langa Sacele-Brasov!
Galerie Video si Foto
Doritorii din parohia noastra s-au constituit in doua echipaje auto si roata s-a invartit spre Brasov inca de la 6.30 a.m. Domnul ne-a dat o zi insorita si deosebit e frumoasa, si cu cativa norisori inofensivi, numai buni sa ne mai umbreasca de soare. Obiectivul nostru a fost Canionul 7 Scari – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare (1844m) si evadarea la aer curat, miscare si racoare, din “tigaia” de beton incins a Bucurestiului, obiectiv pe care l-am indeplinit total, cu rabdare, persevernta si bucuria efortului rasplatit cu peisaje si trairi spectaculoase!
Am intrat pe traseul clasic, banda galbena, din Dambul Morii, traseu ce incepe lin, plat, pe un drum forestier care se transforma apoi intr-o poteca ce unduieste pe malul paraului Sipoaia si incepe urcusul relativ domol pana la intrarea in Canionul 7 Scari. Canionul sapat de paraul Sipoaia in calcar are 160m lungime si coboara in trepte de la o inaltime de 58m. Parcurgerea lui se realizeaza cu ajutorul scarilor si pasarelelor metalice montate de administratia din Sacele. De aceea se si plateste o taxa de intrare.
Intrarea in Canion echivaleaza cu intrarea intr-o lume aparte, o lume a peretilor verticali, a stancii si a apei ce cade spectaculos si foarte sonor dintru inaltime, taind in roca calcaroasa forme specific, gavane, chei, marmite, ca un agent modelator al reliefului, ea isi urmeaza cursul de mii de ani, observandu-se diferitele niveluri ale foastelor aalibipe peretii inalti si stramti ai Canionului. Lupta dintre apa si stanca ofera un spectacol zgomotos si racoros, o revarsare in cascade succesive ce incanta ochiul si auzul vizitatorului indraznet ce ii strabate teritoriul. Fascinanta incursiune in “Lumea Pietrei Mari” se termina relativ repede, atunci cand sufletul se umple de incantare si entuziasm, Canionul se termina dupa cca 20 – 30 min. si intam in alta zona a traseului: padurea de fag si conifer, o padure de amestec, ce imbraca versantul relativ abrupt pe care trebuie sa-l infruntam direct! De la iesirea in partea superioara a Canionului incepe adevaratul urcus spre lumina minunata a pajistilor montane de la cotele de 1600 si 1800m. Este o lupta cu propriile neputinte fizice, o lupta cu panta, o lupta ca-n viata, dar, totul intr-un cadru natural minunat, si la umbra protectoare a padurii. Aici uitam de atmosfera torida, tropicala din Bucuresti, aici este o alta lume, o lume a pietrei, apei si copacilor ce simbiotic tes un ecosistem in care omul se simte mic dar in acelasi timp parte integranta a naturii create de Dumnezeu.
Muntele ofera multe lectii de viata. Urcusul anevoios lucreaza in noi rabdarea si tenacitatea, cunoasterea propriilor limite, depasirea unor neputinte de moment si, in final, rasplatirea peisajului de pe varf, minunata panorama ce se dezvaluie privirii odata ajunsi sus!
Asa am urcat si noi metru cu metru, cu pauze necesare si cu transpiratie pe masura efortului pana ce am iesit la lumina in Poiana Stanii de Piatra, intr-o pajiste alpina inierabata minunat, unde este si Cabana Piatra Mare la 1628m altitudine. Dupa ascensiunea Canionului cu urcatul sacrilor metalice, tot urcand spre lumina, dupa ascensiunea pieptisa prin padure, care ne-a stors energiile musculare si ne-a otelit perseverenta, aici, in aceasta lumina minunata ne odihnim tolaniti pe iarba plina de flori de munte si faneata. Desigur, echipa de magari a cabanei ne-a intampinat cu un viu interes, mai ales pentru mancarea ce o aveam prin desage! Minunati acesti magarusi, am descoperit si unul cu cruce pe spate!
Un mic rai montan pamantesc!
Dupa masa de obste montaniardistica, o parte dintre noi am continuat ascensiunea spre Vf. Piatra Mare, Cealalta jumatate a grupului a ramas pe pajistea de la cabana sa se odihneasca in tihna si sa se bucure de atmosfera minunata a locului.
Ascensiunea acestui ultim segment de traseu ne-a oferit o alta fata a muntelui, am pasit in lumea pajistilor alpine, a brazilor si a stancii solitare iesite alba din verdele decorului terestru ca sa se intalneasca in orizontul apropiat cu seninul cerului de deasupra capetelor noastre, senin tapetat cu formele spectaculoase ale norilor cumulus, ca niste ghemotoace de vata imponderabile si miscatoare. Deja orizontul ni se deschide foarte lamurit asupra Tarii Barsei, Depresiunea Brasovului, Muntii Ciucas si Grohotis in orizontul de NE, iar spre SV se zareste in contre-jour-ul produs de soarele ce se duce spre culcare, Valea Prahovei, Postavarul si Masivul Bucegi!
Pe varf suntem intre doua lumi, deasupra noastra este doar cerul inalt si curat, senin si cu norisorii sai albi iar sub noi se desprind culmile Masivului Piatra Mare si cateva stanci calcaroase si conglomeratice ce se itesc din marea de paduri de brad si fag ce imbraca muntele. In partea de sud se vede stana din Piatra Mare. Peisajul ne da o stare asa de minunata incat nu am mai dori sa coboram de aici, este atata liniste si frumusete! Mirela exclama: “ Ce Tara frumoasa avem!!”
Facem multe poze, poze peste poze incercand sa inghesuim in memoria telefoanelor cat mai multa frumusete din minunatia de peisaj ce nae inconjoara. Un demers partial neputincios… aparatul nu reuseste sa capteze tot ce se vede, tot ce se simte, ceva scapa inevitabil “ochiului electronic”. Facem si poza “de varf” cu drapelul tricolor branduit cu insemnele personalizate ale grupului. A meritat cu priososinta tot efortul! Cat de mare o fi fost aceasta Piatra Mare, tot am ajuns cu bine pe crestetul ei !
Coboram cam ultimii de pe varf pe Hornul Pisicii, pe langa Piatra Scrisa si ne reunim cu restul grupului la Cabana Piatra Mare. De aici ne continuam coborarea pe Drumul Familial traversand si Campul cu Varza si apoi intram hotarati in padurea intunecoasa odata cu ultimele raze rosiatice ale apusului ce se rasfrang prismatic printre copaci. De aici muntele ne ofera o alta fata a sa, padurea in penumbrele si intunecimile noptii… Mergem tot coborand in serpentine largi, trecand uneori pe sub cate un copac dobrat de-a curmezisul peste drum, adaptandu-ne ochii la lumina slaba, crepusculara si discutand despre experienta avuta si planurile de viitor. Cand intunericul de vine dens de tot aprindem lanternele frontale si ne continuam drumul ca niste luminite ce stiu sa-si gaseasca drumul prin intunericul padurii. Cu fiecare serpentine coborata ne apropiem de “lumea de jos”, susurul Sipoaiei ne da de inteles ca suntem aproape de Poiana de la Dambul Morii, unde avem masinile parcate. Un grup de 4 persoane urca, la lumina frontalelor, cu rucsacii mari de campare spre Cabana Piatra Mare. Mine dimineata vor vedea spectacolul oferit de abruptul Masivului Bucegi luminat de rasarituil soarelui!
Noi tragem concluziile la masini in jur de ora 23 pm. Vom ajunge la salasurile noastre dun urbea lui Bucur in jur de ora 2.30, obositi si fericiti!
Slava Lui Dumnezeu pentru toate! NIHIL SINE DEO!